De foarte mult timp nu am mai ieşit în lume. Mi-e dor să ies şi să îndrăgesc oameni frumoşi şi să privesc oameni urâţi. Prefer să întorc lumea cu picioarele tocite de tocuri în sus şi să o privesc evitând pe cât posibil glamourul ei bolnav şi sălbatic.

Fete crude de liceu arată  ca nişte arahnide pictate toxic şi respingător. Bărbaţii urmează acelaşi traseu emfatic. Mă sperie. Lumea se mumifică într-un ritual abatoresc inconştient.

Femei prea slabe, urâte, slute şi anevoioase în curbele ochilor bulbucaţi de foame şi de invidie. Bărbaţi feminizaţi puternic îmi cutremură mintea şi mă chinui să nu-i privesc ca pe nişte manechine rebut. Lumea e urâtă, slută şi irespirabilă.