-          Vino încoace! Unde crezi că fugi?

Dorin îl prinde pe Radu de haina costumului şi îl trage violent spre el. Radu încremeneşte.

-          Unde ziceai că sunt cei 20. 000 de euro? Te-am aşteptat destul!

-          Mai dă-mi un răgaz, te implor!

Radu paralizează sub privirea furioasă a lui Dorin. Nu mai poate scoate nici măcar o vorbă.

-          Te-am aşteptat un an şi jumătate pisicuţo, a venit timpul să-ţi plăteşti datoriile!

-          Dar ţi-am spus că nu am atâţia bani... Te rog să îmi mai acorzi un timp scurt, îţi promit că în... două săptămâni voi înapoia banii. Dah... în două săptămâni. Promit!

-          Binee... De acord... Dar hai să te motivez un picuţ ca să nu mai trecem prin aceeaşi poveste. Ce zici?

Dorin îi zâmbeşte acru lui Radu şi îi pune un sac negru pe cap, îl dezbracă până la chiloţi, îl leagă de mâini şi începe să îl tragă după el. Radu începe să se vaite:

-          Te rog lasă-mă să plec! Ce vrei să-mi faci?!  Te rog!  Am doi copii acasă... 

Până să-şi  termine Radu văicăreala, Dorin îl împinge în lift şi îi şopteşte dulce la ureche:

-          Nu-ţi fie teamă. Nu vei muri. Cel puţin nu acum.

Liftul se opreşte. Cei doi păşesc pe acoperişul fierbinte al clădirii. La un moment dat Dorin îl opreşte brusc pe Radu şi îi înlătura sacul negru de pe cap.

Radu se albeşte la faţă şi priveşte ameţit de pe marginea acoperişului. Simte că face pe el... şi chiar o face.

-          Sunt 12 etaje. Crezi că vei supravieţui până jos?

Dorin îl împinge niţel pe Radu atât cât să-l facă să tremure de spaimă.

-          Ţi-am spus, sunt 12 etaje. 12 etaje pentru 20. 000 de euro. Ce zici?  Mie personal mi se pare o afacere foarte bună! Ai exact două săptămâni la dispoziţie ca să îţi achiţi datoriile. Dacă nu o faci în timp util nu mă va mai interesa câţi copii ai acasă. De acord? Dorin îl sărută apăsat pe frunte pe Radu şi pleacă (fluierând)  lăsându-l în chiloţi, cu mâinile legate la spate, pe marginea clădirii.

© 2011 Copyright © Simona Mîndra. Toate drepturile rezervate.