Un cuplu arătos îşi înghesuie grăbit bagajele imense în compartiment. Se pare că vor avea parte de toată intimitatea din lume. Nu există nici măcar o babă curioasă şi gâlcevitoare care să îi ameţească cu prezenţa incomodă. Toţi pasagerii par să le ofere tinerilor o noapte… intimă. Tinerii arată îndrăgostiţi, nicidecum în febra dureroasă a unei căsnicii plicticoase. Îşi zâmbesc timid unul celuilalt ca şi când ar fi în noaptea nunţii. Îşi zâmbesc cu subînţeles, îşi transmit semnale fierbinţi.


El, soţul, este un tânăr chipeş cu alură subtilă de cuceritor, înalt, suplu, tuns nu foarte scurt şi mirosind a parfum erotic de Casanova. Dânsa, soţia, e cu o palmă mai scundă decât el şi îndrăgostită până peste urechi. Îl priveşte pe sub gene tandru şi cu lăcomie. Se pare că ei îşi reînsufleţesc relaţia deteriorată niţel în urma câtorva incidente neplăcute… extraconjugale. Ea se străduieşte elegant să îl recucerească, deşi el încă o iubeşte. O vede frumoasă, îi adoră ochii limpezi şi buzele moi, o iubeşte ca pe un întreg perfect. Ea este mama singurului lor copil şi iubita lui, plină şi feminină, femeie.  Ea caută să îi împlinească toate dorinţele şi să îl facă fericit. Oh, dar sunt întregul ideal!

Se aşează pe banchetă şi îşi scot pacheţelele din geantă. Încep să îşi servească cina într-o uşoară şi jovială veselie. Acea veselie care stă strangulată undeva în piept şi nu poate izbucni pentru că nu este momentul oportun, dar ţâşneşte câte puţin prin câteva lacrimi subtile şi micuţe zâmbete ţinute în frâu. Ea îşi simte inima bubuind de emoţie; el simte asta. Atmosfera e încărcată cu dorinţa de a iubi cu o pasiune dezlănţuită. Se lasă liniştea. Compartimentul se inundă brusc de întuneric. Se aud doar roţile grăbite ale trenului şi câteva voci chicotind în compartimentele vecine. Câteva şoapte se strecoară de pe bancheta iubiţilor pe sub uşile încuiate. Săruturi lungi şi respiraţii de adorare. Căldura trupurilor lor încinge compartimentul. În sfârşit au ocazia de a cunoaşte identitatea iubirii care îi macină de atâta vreme. Se iubesc plini de libertate, libertatea prin care pot respira şi pot fi ei înşişi, indivizi unici uniţi într-un nucleu vital…

“Iartă-mă…” îi şopteşte urechii micuţe pe care o sărută cu gingăşie. “TU eşti iubita mea!”

© 2011 Copyright © Simona Mîndra. Toate drepturile rezervate.