Vampirism matinal

Când am terminat de citit - obsesiv, aproape psihopatic - jurnalele lui Lestat de Lioncourt încheiam cu timiditate prima parte a adolescenţei mele zbuciumate şi înecate în sânge mitic. Am încetat desigur să mai cred în fantasme vampirice şi nu mai arunc furioasă rugăciuni fierbinţi pe fereastră.

Mă certam frecvent cu Dumnezeu. Credeam că e nedrept să mă ţină ţintuită în lumea muritorilor împotriva voinţei mele.
Doream să devin un vampir? Da, cu siguranţă. Bineînţeles că nu vroiam să calc pe cărările lui Dracula, dar peste paşii lui Lestat aş fi călcat aproape leşinând de fericire. Eram copil. Lestat mi-a fost un soi bizar de mentor. Într-un oarecare fel m-a ajutat să fiu ciudata de care se fereau toţi şi pe care o invidiau în egală măsură. Îmi amintesc lăcomia cu care citeam - în autobuzul de dimineaţă, pe drumul către şcoală -“Criminali în serie” şi “Jack Spintecătorul”, iar oamenii mă priveau scârbiţi, făcându-şi cruci mari şi plângând în şoaptă soarta bieţilor mei părinţi. În ochii lor eram o dihanie ce trebuia reeducată forţat sau strivită cât mai repede cu putinţă. Nu-şi puteau imagina că o astfel de “creatură” avea să se întoarcă pe căi omeneşti. Îmi plăcea statutul de ciudăţenie şi mă adânceam tot mai mult în negura teribilismului. Asta se întâmpla când abia începeam liceul. Dacă ar fi continuat mai departe de atât ar fi existat ceva probleme: teribilism prelungit, imaturitate irecuperabilă, psihopatie devastatoare la fel de irecuperabilă şi dificultăţi în a vieţui liniştită într-o societate postcomunistă.

Şi acum citesc cu plăcere “Cronicile Vampirilor” ale minunatei Anne Rice (care a revenit în sânul Creştinismului de ceva vreme şi care este o persoană extraordinar de caldă şi deschisă) dar urmăresc şirul poveştii fascinată de imaginaţia scriitoarei şi de talentul său scriitoricesc. Urmăresc de asemenea simbolurile care sunt folosite pentru a putea ilustra stările prin care Anne a fost purtată de-a lungul vieţii, căci despre asta este vorba în romanele ei. Lestat este un simbol cu siguranţă, la fel şi Luis, Gabrielle, elegantul Marius, micuţa Claudia etc. Toate personajele fac parte dintr-o viaţă reală sub chipuri simbolice.

În primul meu roman – neterminat, nepublicat şi pierdut - am evidenţiat clar şi sincer influenţa lui Anne Rice şi, pentru că aveam numai cincisprezece ani, mi-am aşternut pe hârtie toate visele. Lestat era pliat perfect pe personalitatea mea veşnic răzvrătită şi pe libertatea nelimitată în care mă bălăceam. Evident, romanul ilustra creaturi ale întunericului care trăiesc vieţi omeneşti, doar că nu erau vampiri, erau ceva mai mult de atât, un fel de aluat demonic, vampir - strigoi - demon - vârcolac. Dar atât despre roman pentru că l-am reînviat şi lucrez la el, nu în fiecare zi, ci doar în momentele “vampirice” din viaţa mea. Nu va fi demonic aşa cum a fost construit la început, ci va fi o fantezie ancorată puternic în realitate. Vampirii nu vor exista în carne şi oase ci într-o lume de mii de ori mai reală, lumea spirituală.

Vampirismul meu nu mai are ce căuta în bezna şi nebunia vieţii, acum se scaldă în lumina dimineţii.

Încă puţin timp şi voi publica primul meu roman.

O dimineaţă plăcută vă doresc!