Doar pereţi de piatră
Un singur mormânt
Feţe albe înecate-n stânci
Morţii plâng
Florile se scurg în sicriu
Jelesc
Aerul îşi împrăştie otrava
Totul pare mort
Fără cale de întoarcere
Toţi par tineri
În sălaşul morţii
Şi nu-şi găsesc odihna
Suferă
Tremură
Îşi fredonează imnuri goale
Moarte
“Nu plânge!
Căci suntem deja pierduţi
Morţi
Împlântaţi în veşnicie
Nu plânge!”
Sub grămezi de flori
În bucăţi de tin
Se zvârcolesc tineri
Se îneacă în flăcări
Îşi deschid ochi uscaţi
Şi văd un răsărit dansând în jurul lor
Fierbinte, aburind
Îi sărută
Se împinge în rănile lor
Le seacă limbile-nsetate
“Apă!
Doar un strop pe vârful limbii”
Sub marea grea
Stau tineri goi
Arşi de moarte
Şi cu limbi sărate
Însetate
“Nu plânge!
Căci suntem deja morţi
Pierduţi în văpăi
Cu sufletul arzând.
Nu plânge!”
Totul părea mort
Şi nu mai plâng…
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu