Confesiune

Am fost un om blestemat, condamnat la o moarte înjumătăţită: moartă pe pământ şi moartă în iad. Moartă ca o moartă vie, condamnată la moarte prin spânzurare lentă, moartă şi obligată la o reînviere aparentă, falsă.

Am fumat 10 ani, am băut “Hanul Ars” cu cana, m-am drogat, am hoinărit prin ţară cu un rucsac în spate şi am urât cu sete tot ce însemnă viaţă. Eram moartă, sufletul îmi era mort de multă vreme… Gândurile mele erau însângerate mereu şi tâşneau cu ură spre fiecare muritor… încă viu. Sămânţa mea avea să se usuce şi să piară, urma să dispar în negura plăcerii de a fi veşnic moartă.

Tot ce iubeam era plăcerea ameţitoare a drogurilor şi cantităţile imense de alcool, muzica, istoria, poezia şi literatura, prezenţa lui Lestat în gândurile mele, părul lung şi negru, frumuseţea mea de amurg şi perspicacitatea trufaşă. Eram o minciună. Eram Simona… cea moartă.

Am fost îndrăgostită de Black şi Death Metal, Grindcore şi Progressive, le-am adorat refugiul părintesc  şi am gustat lacomă din fiecare sunet. Mai mult, am fost un pui rău si nazist, drăgălaş şi viitor criminal (antisemit). Credinţa mea era asta: „Alterarea sângelui și deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizațiilor străvechi; niciodată războiul nu a ruinat națiunile, ci pierderea puterii lor de rezistență – caracteristica exclusivă a sângelui raselor pure. În această lume, oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă”.- citat din „Mein Kampf”.

Bocancii mei puteau izbi fără milă orice cap viu, frumos şi creştin.

După mulţi ani de frustrări şi de exteriorizări animalice, Dumnezeu a pus capăt tuturor suferinţelor chemându-mă sub aripa Lui. L-am cunoscut pe cel care avea să-mi devină soţ, am aflat din Biblie că am dreptul să-L aleg pe Dumnezeu şi să-I predau Lui tot trecutul meu mocirlos, că El mă primeşte aşa cum sunt: murdară, plină de vină, desfigurată spiritual, îndurerată, împroşcată cu venin satanic şi cu prea multă ură. El (nu eu) m-a schimbat: de aproape 4 ani nu mai fumez, nu mă mai droghez ,evident, şi nu mai urăsc pe nimeni. Eu nu am făcut decât să îngenunchez în faţa lui Dumnezeu şi să-I spun tare şi răspicat că-I predau viaţa mea aşa cum e şi că Îl vreau ca Tată. Atât.

Acum sunt soţie fericită şi mamă. Sunt vie! Sunt un bulb al dragostei eterne şi voi înflori mereu în palma Creatorului meu. Sunt plină de sevă dulce, paharul meu e plin de dă peste el şi sunt liberă aşa cum mi-am dorit întotdeauna. Sunt eu.

Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-a schimbat viaţa şi pentru că nu sunt o mumie bătută în cap. El ne vrea plini de viaţă, frumoşi, plini de dragoste şi de milă, FRUMOŞI, FRUMOŞI, FRUMOŞI, îmbujoraţi de viaţă, plini de El. Nu palizi, şterşi, cu feţe închistate, sobri, teologi fără inimă şi băgători de credinţă pe gât. 

Fericirea e iubirea şi iertarea Lui gustată din plin.

Să nu se îmbujoreze judecătorii!

Peace!