Singura şi plăpânda ei vină este frumuseţea angelică ce-i scaldă chipul în minunate raze de dulceaţă. Ce-ar putea să o îmbăieze mai frumos decât zâmbetul inocent şi splendoarea ochilor umezi şi moi? E frumoasă. E fragedă ca mirosul verde de zeamă crudă şi te paralizează cu pielea ei albă ce-ţi cuprinde fiinţa cu lumina ei îmbălsămătoare.

Mă-nfior ca un cerb proaspăt numai la gândul că aş putea să o pătrund şi mă spintecă dureri de nesiguranţă imaginându-mi perfecţiunea care i se naşte pe chip.

Trupul îi este imperfect de lung, transparent ca o lumânare urât mirositoare, mâinile îi sunt panglici sumbre de mătase. Dar gura ei, surâsul ademenitor, paloarea feţei atât de frumoase, mersul împiedicat de poale lungi şi purpurii, sânii nenăscuţi încă, toate mă îmbată de o invidie plăcută pe care o detest de mult.

Nu ştiu cine este ea. Poate fi muzica mea, naşterea sunetelor din fiinţa mea, poate fi râsul zgomotos şi enervant al plăcerii rele care mă îneacă şi nu mă lasă să respir viaţă… Cine ştie?

Poate fi femeia din mine, imperfecţiunea cu chip de triumfător, frumuseţea trecătoare a clipelor deşarte... sau poate sunt eu îmbălsămată în ea, rivala mea mai frumoasă decât mine.

Sunetul muzicii care poate întruchipa fiinţa ce mi-a inundat gândurile şi despre care e musai să scriu e într-adevăr MUZICA şi nimic altceva.  Iubesc muzica în esenţă şi îi ador vocea trează şi fără urmă de siniubire.

Muzica bună e muzica ce trezeşte în sufletul omului necunoscător sentimente vii, bune, hrănitoare, înălţătoare, însămânţătoare de adevăr. Muzica , fie ea chiar numai instrumentală, trimite mesaje vibrante despre om în om şi lăuntrul lui, despre satisfacţiile lui ascunse sau nu.

Ea este frumoasă şi trăieşte în mine uneori, e un parazit necesar. E frumoasă, delicioasă şi mă face să simt euforie sălbatică bună. Sentimentul ei mă face să scriu, mă însufleţeşte cu gânduri muzicale relaxante, mă determină să-mi sacrific timpul egocentric pentru altcineva sau altceva.

Ea nu are de-a face cu spiritualitatea, ci doar cu controlul trupului, cu bunăstarea minţii şi cu hrana relaxantă imaterială a trupului (de la mângâiere la fiorul natural al pielii etc).

Ea este… autocontrolul delicios şi satisfăcător , dar atât. Adevărata minune a sufletului şi necesar lui este vărsată în noi de Creator atunci când îi cerem să ne guverneze viaţa. Restul sunt terapii utile. Ea îmi este necesară şi mă folosesc de ea aşa cum mă folosesc de toate resursele bune îngăduite de Tatăl meu.

© 2010 Copyright © Simona Mîndra. Toate drepturile rezervate.