Poet de ocaziune

Mă înghit ca tine într-un rând de slove moarte,

Mă înec în strofe goale, izmenite, fără noimă.

Râd privindu-mi mintea seacă, moale, subnutrită

Şi mă nasc în mine ca un blând, superb poet de morgă.

Nu ştiu scrie, nu pot înghiţi cu ochii versul crud al preasimţirii,

Nu cred arta, nu-nţeleg minunea ei; beau din ea năuc, dormind

Şi o ling în stropi acri de mândrie căutând folosul nesimţit şi aspru,

Pipăind erotic tristul, cordialul, milogitul : şi eu pot!

Sug din seva artei un pumn moale de inimi cuvântătoare,

Îi culeg ciorchinii plini în apă de plăcere, sucul cântecului în cuvinte

Şi mă-mbuib de ele neştiind că-mpung ca prostul arta vieţii,

Slova scumpă, mintea dreaptă.

Simona MÎNDRA