Cu chipul strâmb în căluşul palmei Tale
Plâng dezastrul încarnat în scutecul murdar al veacului
Şi mă-mbujorez de plâns, de durere, de furie!
Strâng cu dinţii slova de credinţă, o înghit,
Ca nu cumva teama şi dezgustul, ura omenească,
Să mă fure, să mă depărteze, să mă rupă
De lumina şi de palma Ta!
Şi în plânsul meu murdar, nedrept,
Murmur disperat, urlu surd, cânt durerii imn de moarte
Şi m-aplec smerit, pun genunchii rupţi ‘naintea Ta!
Strig în lacrimă iubirea-Ţi plină de balsam, o cerşesc,
Căci n-o merit, nu am dreptul, nu sunt demn
Să o capăt fără plată, să o gust, să o am a mea,
Dar Tu m-ai plătit pe veci, deja!
© 2010 Copyright © Simona Mîndra. Toate drepturile rezervate.
Postări
Claudia Lidia | 20 noiembrie 2010, 22:11
...calc in urma ta Isuse, privind in jos k fata ascunsa in palme, si merg inainte, descoperind cu bucurie ale Tale urme! Incep sa plang in hohte-mi tresalta pieptul, sunt fericit k ma iubesti si-mi dai si mie dreptul sa Te urmez! Si ma simt in preajma Ta ca un copil ce-i fericit! Ascund privirea caci ochii mei nu sufera lumina! Ma coplesesti si iar incep sa plang si plang mergand pe drum caci imi simt vina, si stiu c-o stii, dar ti-o mai spun si eu acum, calcand in urma Ta pe drum! foarte frumoasa poezia!