Tristă eşti tu, chip de seară ,       

Pulberi îţi mănâncă ochii,

Pulberi de sticluţ-amară.

Unghiile-ţi sunt smulse,

Sunt înfipte în coşciug!

Te aşterni ca moartea

Într-un veşnic sac de fum.

De morminţi ţi-a tot fost teamă

Şi-n adânc spart ai şezut!

Te-ai uscat umil, matroană

În munţi stinşi ca de tutun.

Mrejele seducătoare ale plânselor păduri

Vor împunge inimi şi vor scutura bătrâni.

Mintea înţesată cu salcâmi şi nori

Se va rupe-n două şi va-mprăştia tumori.

Fugi tristeţe fumegândă şi mă lasă să zac oarbă,

Du-te de te stinge în ochi goi ce vor să soarbă…

Moarte!

© 2010 Copyright © Simona Mîndra. Toate drepturile rezervate.